EMG – Electromiografia

Ce este electromiografia?

Electromiografia (EMG) este o procedură de diagnosticare pentru a evalua starea de sănătate a mușchilor și a celulelor nervoase care îi controlează (neuronii motori).

Neuronii motori transmit semnale electrice care provoacă contractarea mușchilor. Un EMG folosește dispozitive numite electrozi pentru a traduce aceste semnale în grafice, sunete sau valori numerice care sunt apoi interpretate de un specialist.

Când este recomandat?

Medicul dumneavoastră vă poate recomanda un EMG dacă aveți semne sau simptome care pot indica o tulburare a nervilor sau a mușchilor. Aceste simptome pot include:

  • furnicături
  • amorţeală
  • slăbiciune musculară
  • dureri musculare sau crampe
  • anumite tipuri de dureri la nivelul membrelor

Rezultatele EMG sunt adesea necesare pentru a ajuta la diagnosticarea sau excluderea unor condiții cum ar fi:

  • Afecțiuni musculare, cum ar fi distrofia musculară sau polimiozita
  • Boli care afectează legătura dintre nervi și mușchi, cum ar fi miastenia gravis
  • Afecțiuni ale nerviilor periferici, cum ar fi sindromul de tunel carpian sau neuropatiile periferice
  • Tulburările ale neuronii motori din creier sau măduva spinării, cum ar fi scleroza laterală amiotrofică sau poliomielita.

Cum să vă pregătiți?

Faceți un duș sau o baie cu puțin timp înainte de examen pentru a elimina uleiurile de pe piele. Nu aplicați loțiuni sau creme înainte de examen.

Rezultate :

Neurologul va interpreta rezultatele examenului și va pregăti un raport. Medicul dvs. curant, sau medicul care a recomandat EMG, va discuta raportul cu dumneavoastră la o întâlnire ulterioară.

Promoție pentru viitoarele mămici

Centrul Medical Bioinvest vine în sprijinul viitoarelor mămici cu o promoție specială având scopul de a le ajuta sa parcurgă mai ușor și în condiții de siguranță perioada sarcinii și cea a nașterii.

Vineri, în data de 28.09.2018 între orele 10:00 – 15:00 domnul dr. Goel Prashant va desfășura consultații gratuite de endocrinologie și diabetologie destinate exclusiv femeilor gravide. Promoția este valabilă doar pe bază de programare și în limita locurilor disponibile. Nu este necesar șă aduceți bilet de trimitere de la medicul de familie.

Pentru programări vă rugăm sunați la 0259 412 295.

Afecțiuni ale tiroidei

Afecțiuni ale tiroidei, Hipo- și hipertiroidismul

Endocrinologia este ramura medicinei care studiază sistemul endocrin şi afecţiunile hormonale asociate acestuia.
În cadrul endocrinologiei sunt investigate afecțiunile tiroidiene, hipofizare, adrenale, gonadale si tulburările metabolismului calcic.

Glanda tiroidă este plasată în partea anterioară a gâtului. Are formă de fluture sau litera H și este alcătuită din doi lobi situați de o parte și alta a traheii. Tiroida secretă hormoni ce participă la numeroase evenimente fiziologice şi biochimice la nivel celular, de la reglarea creşterii şi diferenţierii la reglarea metabolismului.

Afecțiunile glandei tiroide sunt mai frecvente la femei; adesea, simptomatologia poate fi nespecifică – senzație de „nod în gât”, oboseală fizică și psihică asemănătoare cu cea din menopauză, depresie, etc.
Deficitul de iod, stresul şi alimentaţia deficitară pot determina dereglări ale glandei tiroidei, astfel încât aceasta poate elibera fie excesiv hormoni tiroidieni (hipertiroidism), fie în cantitate insuficientă (hipotiroidism).

Simptomele hipotiroidismului:
Oboseală, intoleranţă la frig, constipație, piele uscată, creștere în greutate, răguşeală, slăbiciune musculară, nivel crescut de colesterol din sânge, dureri musculare, sensibilitate și rigiditate, umflarea articulaţiilor, subţierea părului, menstruație anormală, modificarea ritmului cardiac, depresie, probleme de concentrare.

Simptomele hipertiroidismului:
Pierderea în greutate, chiar dacă aportul alimentar este echilibrat, nervozitate, anxietate și iritabilitate, insomnii, palpitații, tremurături fine în mâini și degete, transpirații, ritm cardiac crescut.

Laboratorul Bioinvest vă recomandă următoarele analize medicale din sânge pentru determinarea afecțiunilor glandei tiroide:

  • TSH (hormon de stimulare tiroidiană)
  • FT3 și FT4 (hormoni tiroidinei, tiroxina liberă respectiv triiodotironina liberă)
  • Anti -TPO ( Anticorpii anti-tiroidperoxidază)
  • Anticorpii anti-tiroglobulină
  • Tiroglobulina
  • Lista de analize disponibile în laboratorul Bioinvest o puteți consulta aici.

Pentru detalii privind programul de consultații, serviciile și tarife vă rugăm accesați acest link.

Căpușele și Boala Lyme

Boala Lyme(Borelioza) este cauzată de bacteria Borrelia burgdorferi și este transmisă oamenilor prin mușcătura căpușelor infectate. Simptomele tipice includ febră, cefalee, oboseală și o erupție cutanată caracteristică numită eritem migrator.
Dacă este lăsată netratată, infecția se poate răspândi în articulații, inimă și sistemul nervos.

Prevenirea mușcăturilor de căpușă

Expunerea la căpușe poate apărea pe tot parcursul anului, dar căpușele sunt cele mai active în lunile calde (aprilie-septembrie).

Unde găsiți căpușele?
-în zonele înierbate, împădurite, tufișuri sau chiar pe animale.
Timpul petrecut în natură, campingul, grădinăritul sau o simplă plimbare vă poate aduce în contact cu căpușele. Mulți oameni sunt mușcati de căpușe în propria curte sau în imprejurimile cartierului în care locuiesc.
În timpul activităților în aer liber evitați suprafețele împădurite, cu ierburi înalte sau așternute cu frunze și mergeți pe centrul aleilor sau a traseelor.

După ce reviniți în interior:
– Verificați îmbrăcămintea pentru căpușe.
– Examinați îmbrăcămintea, uneltele și animalele de companie. Căpușele pot călători în casă pe haine și animale, atașându-se ulterior pe o persoană.
– Faceți duș imediat după ce ați revenit în interior. Spălarea poate ajuta la îndepărtarea căpușelor neatașate și este o bună ocazie pentru a vă verifica dacă nu ați fost mușcat.
– Efectuați un control complet al corpului în cazul în care vă întoarceți de la zone potențial afectate de căpușe, inclusiv curtea proprie. Utilizați o oglindă pentru a vedea toate părțile corpului. Verificați în special aceste părți ale corpului pentru căpușe: subrațe, urechi, buricul, spatele genunchilor, părul și în jurul acestuia, zona inghinală și în jurul taliei.

Dacă găsiți o căpușă atașată pe piele, nu este nevoie să vă panicați – cheia este de a elimina căpușa cât mai curând posibil. Utilizați pensete cu vârf fin pentru a prinde căpușa cât mai aproape de suprafața pielii.
Trageți în sus cu o presiune uniformă. Nu răsuciți căpușa; acest lucru poate determina ruperea unor părți ale gurii căpușei și rămânerea în piele.După îndepărtarea căpușei, curățați temeinic zona mușcăturii și mâinile cu alcool sau săpun și apă.
Dacă dezvoltați o erupție cutanată sau o febră în decurs de câteva săptămâni de la îndepărtarea unei căpușe, consultați medicul.

Testele de laborator sunt de un real folos în diagnosticul bolii Lyme. Ca şi în cazul altor infecţii, analizele pentru boala Lyme măsoară anticorpii produşi de celulele sanguine în răspuns la infecţie.

Laboratorul Centrului Medical Bioinvest vă oferă următoarele analize:
Anticorpii anti Borrelia Burgdorferi IgG
Anticorpii anti Borrelia Burgdorferi IgM

 

Sursa: https://www.cdc.gov/lyme/

Infiltrații cu PRP

Infiltrațiile cu PRP (plasmă îmbogățită cu trombocite) sunt utilizate în tratamentul unor leziuni ale articulațiilor, tendoanelor, ligamentelor și muschilor, precum și în alte domenii (medicină estetică, stomatologie/implantologie).

În cadrul Centrului Medical Bioinvest pacienții cu afecțiuni reumatice degenerative sau posttraumatice pot beneficia acum de o formă inovativă de tratament.

Principalele avantaje ale tratamentului PRP sunt următoarele:

  • Inițierea de mecanisme proprii de vindecare
  • regenerarea țesuturilor afectate (musculare, ligamentare, tendinoase, osoase și a cartilajului articular)
  • reducerea timpului de recuperare
  • reducerea durerii, comparativ cu metodele clasice de tratament
  • reducerea necesarului de medicamente antiinflamatoare sau a infiltrațiilor cu steroizi
  • întârzierea progresiei bolii către un stadiu ce impune o intervenție chirugicală

Practic PRP stimulează și amplifică procesul de vindecare. Acesta se datorează cantității foarte mari de factori de creștere conținuți în trombocite (PDGF, VEGF, TGF – B, FGF, IGF) și recrutării locale a unor celule reparatorii.

Procedura constă în recoltarea unei mici cantități de sânge într-un dispozitiv special, centrifugarea acestuia, prelevarea componentei plasmatice bogate în trombocite și factori de creștere și injectarea la nivelul zonei afectate.
O ședință de tratament PRP se efectuează în aproximativ 30 de minute. Intervenția nu este dureroasă și nu necesită restricții sau măsuri speciale.

Hidratarea adecvată și oprirea tratamentului antiinflamator în zilele premergătoare efectuării procedurii sunt totuși indicate.
După infiltrația cu PRP, în cazul apariției de durere locală (care de regulă este moderată și de scurtă durată) nu se indică utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene ci se prescrie un antialgic, care poate fi folosit la nevoie.
De regulă sunt necesare minimum 2 infiltrații pentru rezultate favorabile și susținute.

Tratamentul PRP este aplicabil într-o gamă largă de afecțiuni, tratamentul fiind foarte eficient mai ales în următoarele:

  • artroza de genunchi (gonartroza), artroze de gleznă, umăr etc.;
  • tendinite – achiliană, patelară, fasciită plantară
  • epicondilita laterală și medială a cotului,
  • periartrita de umăr și de șold
  • entorse, rupturi musculare, rupturi de ligamente și meniscuri (adesea post operator)

În cadrul centrului medical Bioinvest este disponibilă și o variantă de administrare concomitentă de PRP (plasmă îmbogățită cu trombocite) și AH (acid hialuronic), printr-o singură infiltrație. Asocierea acestor două componente are efect de creștere a eficacității terapiei, fiind folosită in special în artroze.

Acneea persoanelor mature – o afectiune care nu trebuie neglijata

Dr. Baba Ioan Camil – medic specialist dermatovenerologie

O idee gresita des intalnita este aceea ca acneea ar fi boala „adolescentilor”. Este adevarat ca majoritatea cazurilor se remit in jurul varstei de 20 de ani, dar, din pacate, uneori acneea ii va insoti pe pacienti si in urmatoarele decade de viata. Mai delicata este situatia persoanelor care nu au suferit de acnee in adolescenta, la care boala se instaleaza la maturitate, uneori dupa varsta de 30 de ani. Indiferent de varsta la care se instaleaza boala aceasta va dispare in decada 6 a vietii. Acneea persoanelor mature afecteaza predominant femeile, suportul acestui tip de afectiune fiind unul genetic.

O alta idee neverificata practic este aceea ca alimentatia are un rol esential in generarea si controlul acneei. Studiile arata contrariul, in sensul ca diversele „diete” nu duc la rezolutia leziunilor. Exista o singura exceptie notabila si anume iodul si derivatii iodurati, al caror consum excesiv agraveaza acneea.

Principala cauza in aparitia bolii la sexul feminin o constituie dezechilibrul sistemului hormonal legat de functia reproductiva determinat de, sau in combinatie cu, efortul si stresul cotidian, precum si de raspunsul emotional la acesti stimuli. Astfel aproximativ jumatate dintre femei experimenteaza o exacerbare a productiei de sebum si aparitia de leziuni acneiforme in saptamana premergatoare perioadei de menstruatie.

O alta cauza relativ frecventa o constituie tratamentele hormonale sau cu efect in sistemul hormonal precum utilizarea unor contraceptive nepotrivite. Nu in ultimul rand efortul sustinut si odihna insuficienta agraveaza puseele acneiforme. Un fapt deplin cunoscut este efectul inductor de acnee al multor produse cosmetice. Astfel, trebuie sa fim atente atunci cand alegem produse de ingrijire a tenului, acestea sa fie marcate ca non-comedogenice. Aparitia in timp scurt a unui numar mare de leziuni acneiforme la o persoana adulta fara istoric recent de acnee trebuie sa determine prezentarea neintarziata la medic deoarece exista si posibilitatea, din fericire rara, ca substratul dezechilibrului sa fie unul tumoral.

Tratamentul acneei adultului trebuie sa fie precedata de o evaluare biologica ampla care include investigarea metabolica, viscerala si mai ales hormonala, aceasta din urma fiind dominanta in ceea ce priveste alegerea tratamentului si formularea prognosticului. Dupa evaluarea completa pacientei/ pacientului i se recomanda o schema de tratament ce va cuprinde obligator un protocol de ingrijire a fetei cu un gel de curatare si/sau o solutie micelara, la care se vor adauga preparate topice cu efect seboregulator si antibiotic.

În functie de situatia individuala se pot asocia antibiotice de uz sistemic si preparate cu efect in sistemul hormonal (ex: contraceptive) sau derivati de acid retionoic de uz sistemic. Toate recomandarile terapeutice trebuie insotite de consiliere in ceea ce priveste reproducerea, deoarece majoritatea tratamentelor interfera cu sarcina.

Bolile tiroidiene

Dr. Goel Prashant – medic specialist endocrinologie

Endocrinologia este stiinta care studiaza structura glandelor endocrine, functiile acestora, ocupandu-se, in acelasi timp, de bolile legate de afectarea acestor glande si de tratamentul lor. Aceste glande sunt: tiroida, hipofiza, paratiroidele, suprarenalele, pancreasul endocrin si glandele genitale (ovare si testicul). Ele transmit produsii de secretie, hormonii, direct in sange, stimuland sau inhiband activitatea organelor respective, a tesuturilor asupra carora actioneaza.

Hormonii se pot defini ca substante organice, de natura endogena, secretate in cantitati extrem de mici de glande endocrine sau de alte tesuturi specializate, care patrund prin circuitul sanguin in tot organismul. Hormonii ajuta la controlarea procesului de crestere, dezvoltarea corpului, a intregului sistem reproductiv, avand un rol major in metabolisme (glucidic, lipidic, proteic etc), fiind responsabili de maturizarea organelor.

Majoritatea bolilor endocrine sunt legate de glanda tiroida. Aceasta are forma unui fluture, fiind situata in partea anterioara a gatului.

Functia tiroidei este aceea de a converti iodul, care se gaseste in multe alimente, in hormoni tiroidieni: tiroxina (T4) si triiodotironina (T3). Numai glanda tiroida are celule capabile sa absoarba iodul. Tiroida preia iodul din alimente, suplimenti nutritivi si sare iodata si il combina cu aminoacizi pentru a produce hormonii tiroidieni T3 si T4. Acesti hormoni regleaza metabolismul corpului omenesc si functiile organelor interne. Atata timp cat tiroida produce o cantitate suficienta din acesti hormoni, metabolismul functioneaza normal.

Cele mai intalnite boli tiroidiene sunt: hipotiroidia si hipertiroidia.

Hipotiroidismul este caracterizat prin niveluri insuficiente de hormoni tiroidieni in fluxul sanguin. Datorita faptului ca metabolismul este controlat de hormonii tiroidieni, persoanele care sufera de hipotiroidism au un metabolism lent. Simptomele pot include: oboseala, cresterea in greutate, constipatie, puls lent, ciclu menstrual dereglat.

Una dintre cele mai frecvente forme de hipotiroidism este tiroidita cronica, denumita si boala Hashimoto. Ea este declansata in urma aparitiei autoanticorpilor (anticorpi indreptati impotriva propriilor tesuturi) avand un debut lent. Odata diagnosticata, tiroidita cronica trebuie urmarita controland valorile hormonilor tiroidieni: T4 liber si TSH, dar si prin efectuarea unor ecografii. Ca si tratament, se poate folosi terapia de substitutie hormonala tiroidiana, iar tratamentul trebuie urmat deoarece imbunatateste calitatea vietii pacientilor si scade riscul de a face complicatii legate de hipotiroidie.

Hipertiroidismul este o afectiune care se caracterizeaza prin excesul de hormoni tiroidieni. Atunci cand glanda tiroida secreta hormoni in exces, apar urmatoarele simptome: pierdere in greutate, ritm cardiac rapid sau neregulat, tremuraturi ale mainilor, transpiratie abundenta, nervozitate, iritabilitate, lipsa de energie si stare de slabiciune generala. Investigatiile de laborator, in acest caz, releva un TSH nedetectabil si valori ale hormonilor tiroidieni crescute.

Boala Basedow-Graves este cea mai frecventa cauza de hipertiroidism, fiind ereditara, in cele mai multe cazuri. Alte cauze frecvente de hipertiroidism sunt: nodulii tiroidieni si tiroiditele. Tratamentul este de trei tipuri: medicamentos, chirurgical si cu radioiod.
Anumite boli endocrine necesita tratament de lunga durata, sau chiar pe intregul parcurs al vietii. Asigurarea unui regim alimentar adecvat, insotit de prezenta conditiilor de odihna si liniste, poate completa tratamentul medicamentos.

„Sanatatea este o comoara pe care putini stiu sa o pretuiasca, desi aproape toti se nasc cu ea.” – Hipocrate