Acneea persoanelor mature – o afectiune care nu trebuie neglijata

Dr. Baba Ioan Camil – medic specialist dermatovenerologie

O idee gresita des intalnita este aceea ca acneea ar fi boala „adolescentilor”. Este adevarat ca majoritatea cazurilor se remit in jurul varstei de 20 de ani, dar, din pacate, uneori acneea ii va insoti pe pacienti si in urmatoarele decade de viata. Mai delicata este situatia persoanelor care nu au suferit de acnee in adolescenta, la care boala se instaleaza la maturitate, uneori dupa varsta de 30 de ani. Indiferent de varsta la care se instaleaza boala aceasta va dispare in decada 6 a vietii. Acneea persoanelor mature afecteaza predominant femeile, suportul acestui tip de afectiune fiind unul genetic.

O alta idee neverificata practic este aceea ca alimentatia are un rol esential in generarea si controlul acneei. Studiile arata contrariul, in sensul ca diversele „diete” nu duc la rezolutia leziunilor. Exista o singura exceptie notabila si anume iodul si derivatii iodurati, al caror consum excesiv agraveaza acneea.

Principala cauza in aparitia bolii la sexul feminin o constituie dezechilibrul sistemului hormonal legat de functia reproductiva determinat de, sau in combinatie cu, efortul si stresul cotidian, precum si de raspunsul emotional la acesti stimuli. Astfel aproximativ jumatate dintre femei experimenteaza o exacerbare a productiei de sebum si aparitia de leziuni acneiforme in saptamana premergatoare perioadei de menstruatie.

O alta cauza relativ frecventa o constituie tratamentele hormonale sau cu efect in sistemul hormonal precum utilizarea unor contraceptive nepotrivite. Nu in ultimul rand efortul sustinut si odihna insuficienta agraveaza puseele acneiforme. Un fapt deplin cunoscut este efectul inductor de acnee al multor produse cosmetice. Astfel, trebuie sa fim atente atunci cand alegem produse de ingrijire a tenului, acestea sa fie marcate ca non-comedogenice. Aparitia in timp scurt a unui numar mare de leziuni acneiforme la o persoana adulta fara istoric recent de acnee trebuie sa determine prezentarea neintarziata la medic deoarece exista si posibilitatea, din fericire rara, ca substratul dezechilibrului sa fie unul tumoral.

Tratamentul acneei adultului trebuie sa fie precedata de o evaluare biologica ampla care include investigarea metabolica, viscerala si mai ales hormonala, aceasta din urma fiind dominanta in ceea ce priveste alegerea tratamentului si formularea prognosticului. Dupa evaluarea completa pacientei/ pacientului i se recomanda o schema de tratament ce va cuprinde obligator un protocol de ingrijire a fetei cu un gel de curatare si/sau o solutie micelara, la care se vor adauga preparate topice cu efect seboregulator si antibiotic.

În functie de situatia individuala se pot asocia antibiotice de uz sistemic si preparate cu efect in sistemul hormonal (ex: contraceptive) sau derivati de acid retionoic de uz sistemic. Toate recomandarile terapeutice trebuie insotite de consiliere in ceea ce priveste reproducerea, deoarece majoritatea tratamentelor interfera cu sarcina.

Bolile tiroidiene

Dr. Goel Prashant – medic specialist endocrinologie

Endocrinologia este stiinta care studiaza structura glandelor endocrine, functiile acestora, ocupandu-se, in acelasi timp, de bolile legate de afectarea acestor glande si de tratamentul lor. Aceste glande sunt: tiroida, hipofiza, paratiroidele, suprarenalele, pancreasul endocrin si glandele genitale (ovare si testicul). Ele transmit produsii de secretie, hormonii, direct in sange, stimuland sau inhiband activitatea organelor respective, a tesuturilor asupra carora actioneaza.

Hormonii se pot defini ca substante organice, de natura endogena, secretate in cantitati extrem de mici de glande endocrine sau de alte tesuturi specializate, care patrund prin circuitul sanguin in tot organismul. Hormonii ajuta la controlarea procesului de crestere, dezvoltarea corpului, a intregului sistem reproductiv, avand un rol major in metabolisme (glucidic, lipidic, proteic etc), fiind responsabili de maturizarea organelor.

Majoritatea bolilor endocrine sunt legate de glanda tiroida. Aceasta are forma unui fluture, fiind situata in partea anterioara a gatului.

Functia tiroidei este aceea de a converti iodul, care se gaseste in multe alimente, in hormoni tiroidieni: tiroxina (T4) si triiodotironina (T3). Numai glanda tiroida are celule capabile sa absoarba iodul. Tiroida preia iodul din alimente, suplimenti nutritivi si sare iodata si il combina cu aminoacizi pentru a produce hormonii tiroidieni T3 si T4. Acesti hormoni regleaza metabolismul corpului omenesc si functiile organelor interne. Atata timp cat tiroida produce o cantitate suficienta din acesti hormoni, metabolismul functioneaza normal.

Cele mai intalnite boli tiroidiene sunt: hipotiroidia si hipertiroidia.

Hipotiroidismul este caracterizat prin niveluri insuficiente de hormoni tiroidieni in fluxul sanguin. Datorita faptului ca metabolismul este controlat de hormonii tiroidieni, persoanele care sufera de hipotiroidism au un metabolism lent. Simptomele pot include: oboseala, cresterea in greutate, constipatie, puls lent, ciclu menstrual dereglat.

Una dintre cele mai frecvente forme de hipotiroidism este tiroidita cronica, denumita si boala Hashimoto. Ea este declansata in urma aparitiei autoanticorpilor (anticorpi indreptati impotriva propriilor tesuturi) avand un debut lent. Odata diagnosticata, tiroidita cronica trebuie urmarita controland valorile hormonilor tiroidieni: T4 liber si TSH, dar si prin efectuarea unor ecografii. Ca si tratament, se poate folosi terapia de substitutie hormonala tiroidiana, iar tratamentul trebuie urmat deoarece imbunatateste calitatea vietii pacientilor si scade riscul de a face complicatii legate de hipotiroidie.

Hipertiroidismul este o afectiune care se caracterizeaza prin excesul de hormoni tiroidieni. Atunci cand glanda tiroida secreta hormoni in exces, apar urmatoarele simptome: pierdere in greutate, ritm cardiac rapid sau neregulat, tremuraturi ale mainilor, transpiratie abundenta, nervozitate, iritabilitate, lipsa de energie si stare de slabiciune generala. Investigatiile de laborator, in acest caz, releva un TSH nedetectabil si valori ale hormonilor tiroidieni crescute.

Boala Basedow-Graves este cea mai frecventa cauza de hipertiroidism, fiind ereditara, in cele mai multe cazuri. Alte cauze frecvente de hipertiroidism sunt: nodulii tiroidieni si tiroiditele. Tratamentul este de trei tipuri: medicamentos, chirurgical si cu radioiod.
Anumite boli endocrine necesita tratament de lunga durata, sau chiar pe intregul parcurs al vietii. Asigurarea unui regim alimentar adecvat, insotit de prezenta conditiilor de odihna si liniste, poate completa tratamentul medicamentos.

„Sanatatea este o comoara pe care putini stiu sa o pretuiasca, desi aproape toti se nasc cu ea.” – Hipocrate

Screeningul echografic al soldului la sugar

Dr. Baloiu Nina Carmen – medic primar pediatrie, doctor in medicina

Motto: „Mai bine o ecografie astazi decat un mers schiopatat maine” – Reinhard Graf , „parintele ecografiei de sold”

Statistica: 25% dintre bebelusi se nasc cu soldurile luxate sau displazie congenitala de sold, iar 75% se nasc cu soldurile imature.

Istoria ecografiei de sold la nou-nascut incepe in urma cu 30 de ani cand Prof. Dr. Reinhard Graf din Austria a pus bazele unui studiu de depistare precoce a displaziei de sold si de urmarire a evolutiei spontane si sub tatament a acestei afectiuni. A adus o contributie fundamentala in eradicarea luxatiei de sold in tari europene prin introducerea unui Program National de Sceening al displaziei de sold prin ecografie.

La noi in tara, din pacate, pana acum nu s-a realizat o depistare sistematica, nici clinica si cu atat mai putin ecografica. Aceasta depistare deficitara se reflecta prin numarul mare de interventii chirurgicale la nivelul soldului, ce au loc in toate centrele medicale din tara cu profil de ortopedie pediatrica.

Pentru a depista si trata corect o displazie de sold este nevoie de implicarea atat a medicului cat si a parintilor. Fiecare in parte are datorii si responsabilitati. Medicul are datoria sa informeze parintii despre aceasta boala si despre consecintele grave ale unui diagnostic tardiv, dar responsabilitatea de a aduce copilul la medic apartine parintilor.

Ecografia in depistarea precoce a malformatiei luxante a soldului

Ecografia de sold permite vizualizarea structurilor carilaginoase inaintea aparitiei nucleului de osificare a capului femural (aprox.4 luni). Examinarea selectiva ecografica a soldurilor instabile clinic si apartinand factorilor de risc poate reduce dar nu elimina cazurile depistate tardiv. Aceste cazuri din urma pot fi excluse prin examenul nou-nascutilor in maternitate si/sau de medicii de familie la prima prezentare. Numai un screening ecografic generalizat al soldurilor nou-nascutilor poate selecta potentialii bolnavi cu malformatie luxanta a soldului.

Varsta pentru examenul ecografic a soldului, cu maximum de eficienta, este nou-nascut si sugar pana la 4-5 luni. Limita superioara de varsta este intre 12 si 18 luni.

Avantajele ecografiei de sold la nou nascuti si sugari:
-diagnostic precoce, de o acuratete ridicata, a malformatiei luxante a soldului
-neinvaziva
-neradianta
-se examineaza in dinamica articulatiai soldului
-se masoara unghiul de acoperire osoasa si cartilaginoase a capului femural, ce stau la baza clasificarii Graf
-aplicarea tratamentului ortopedic cat mai rapid, cu verificarea eficientei acestuia
-nu necesita sedarea pacientului si nici substante de contrast (ca de exemplu in R.M.N.), evitand astfel riscul unor efecte secundare nedorite

Factorii de risc in aparitia malformatiei luxante sunt:
-antecedente familiale de malformatie luxanta a soldului prezentatia pelvina
-cezariana la nastere indicata datorita prezentatiei pelvine
-oligohidramnios sau ruptura prematura a membranelor amniotice
-hipertensiunea arteriala materna
-intarzierea de crestere intrauterina
-primiparitatea si/sau gemilaritatea
-greutatea mare la nastere
-picior stramb congenital
-torticolis
-limitarea abductiei
-tulburare de tonus muscular prin hiper sau hipotonie a unei jumatati a trunchiului
-sexul feminin
-zona geografica si etnia
-asimetria pliurilor adductorilor are valoare numai coroborata cu asimetria pliurilor fesiere
-existenta oricarei alte malformatii

Dezvoltarea anormala a sodului este cea mai comuna problema gasita la sistemul musculo-scheletal al sugarului. Examinarea ecografica a soldului vine in ajutorul medicului ortoped pediatru in evaluarea clinica si stabilirea unei conduite terapeutice adecvate atunci cand este cazul.

Repetarea examenului ecografic in cazul displaziei de sold are meritul de a monitoriza exact stadiul de vindecare si adaptarile terapeutice in conditiile unei examinari complet noninvazive.